Masurarea rezistentei de dispersie – priza de pamant

Instalatia de legare la pamant este un ansamblu format din conductoarele de legare la pamant si prize de pamant prin care se realizeaza legaturi cu pamantul.

Instalatia de legare la pamant este formata din:

• Prizele de pamant naturale;
• Prizele de pamant artificiale;
• Instalatia de dirijare a distributiei potentialelor;
• Conductoarele de legare la pamant.

Proprietatile electrice ale instalatiei de legare la pamant depind in mod esential de doi parametri:

• rezistenta prizei de pamant;
• configuratia prizei de pamant.

Rezistenta prizei de pamant determina relatia dintre potentialul prizei VE si valoarea curentului de punere la pamant. Configuratia prizei de pamant determina repartitia potentialului la suprafata solului, urmare a trecerii curentului spre pamant.

Rezistenta prizei de pamant are doua componente:

• rezistenta de dispersie RD, care este rezistenta solului intre priza de pamant si zona de potential nul
• rezistenta RL a partilor metalice ale prizei de pamant si ale conductorului de nul de protectie.

Rezistenta RL este, in mod uzual, mult mai mica decat rezistenta de dispersie RD. Ca urmare, rezistenta prizei de pamant este considerata a fi egala cu rezistenta de dispersie RD. In literatura de specialitate, rezistenta prizei de pamant este denumita frecvent rezistenta de dispersie.

Rezistenta R a unei prize de pamant depinde de rezistivitatea solului ρ precum si de configuratia prizei. Pentru a obtine valori scazute ale rezistentei R, densitatea curentului care se scurge de la electrozii metalici spre pamant trebuie sa fie redusa, adica volumul de pamant prin care se scurge acest curent trebuie sa fie cat mai mare posibil. Indata ce curentul trece de la metal la pamant el se disperseaza, reducand asfel densitatea de curent. Daca electrodul are dimensiuni mici, de exemplu este un punct, acest efect este semnificativ dar el se reduce foarte mult pentru un electrod tip placa unde disiparea este efectiva numai pe muchii.

Calculul rezistentei prizei de pamant este realizat pe baza presupunerii ca pamantul este infinit si cu o structura uniforma, avand o valoare data a rezistivitatii. Este posibila stabilirea unor relatii exacte pentru rezistenta prizei de pamant dar, in practica, utilitatea acestora este foarte limitata, in special in cazul prizelor complexe si de tip plasa unde expresiile matematice devin foarte complicate.

Un model de baza pentru configuratia unei prize de pamant, utilizat in scopul punerii in evidenta a proprietatilor electrice fundamentale, il reprezinta o semisfera ingropata la suprafata solului. Rezistenta prizei de pamant depinde in mod semnificativ de adancimea de ingropare a electrodului. Aceasta deoarece continutul de umiditate este mai mare si mai stabil pentru straturile mai adanci decat pentru cele superficiale.

Proprietatile electrice ale solului sunt caracterizate prin rezistivitatea ρa acestuia. In ciuda definitiei relativ simple a rezistivitatii ρ, prezentataanterior, determinarea valorii acesteia este adesea dificila din doua motive:

• solul nu are o structura omogena ci este format din straturi de materiale diferite
• rezistivitatea unui anumit sol variaza in limite largi si este puternic dependentade gradul de umiditate.

Inapoi Sus

Masurarea rezistentei de izolatie

O valoarea adecvata a rezistentei de izolatie este esentiala pentru siguranta in functionare a echipamentelor. Aceasta ar trebui sa fie masurata, impreuna cu cablul de alimentare. Testul se face intre firele LN scurtcircuitate si piesele metalice expuse ale carcasei. Se verifica atat componentele principale, cat si, orice buloane, terminale sau alte parti metalice. Este posibil, ca dupa montajul carcasei, un surub sa deterioreze izolatia si in acest fel conductorul PE(conductorul de legare la pamant) devine activ.

Tensiunea de test necesara este de 500 V, cu toate acestea, instrumentul poate oferi si alte tensiuni de test, care ar putea fi utile pentru testarea pe baza reglementarilor specifice. Trebuie sa fie disponibile doua posibilitati de masurare: cu o priza de masurare sau doar cu conductoare.

In scopul de a masura rezistenta partilor izolate, acestea pot fi invelite cu folie de aluminiu pe intreaga suprafata. Pentru o conductivitate mai buna, o bucata de panza umeda poate fi plasata intre folii si o parte a carcasei.
Masurare a rezistentei de izolatie pentru un echipament.
Inapoi Sus

Verificarea continuitatii la conductor de protectie sau conductor comun de protectie si neutru PE, PEN

Verificarea continuitatii conductorului de protectie PE , PEN la centura de impamantare pentru: utilaje, motoare electrice, paratoniere, paratrasnete, prize monofazice 230V, prize trifazice 400V.

Conform standardului, inspectia de continuitate electrica trebuie sa fie efectuata la conductoarelor de protectie, la conductoarele pentru legaturi de echipotentializare,la conductoarele de echipotentializare suplimentara si la conductoarele active. (I7 / art.8.1.1.3.2.) Incercarea continuitatii conductoarelor de protectie si a legaturilor de egalizare a potentialelor se efectueaza cu o sursa de tensiune de 4 – 24 V(in gol) la tensiune continua sau alternativa și un curent electric de minim 0,2A Precizia necesara de masurare este de peste 30%. Testul se efectueaza in curent continuu, la parametrii care indeplinesc cerintele standardului.Testul trebuie efectuat de doua ori, in fiecare directie a fluxului de curent.Rezultatul testului este valoarea medie aritmetica. Gama de masurare conform standardului IEC 61557-4 0.12-400 Ω. Aceasta este o gama in care precizia de masurare este mai mare de 30%, adica rezultatul masurarii poate fi inclus in raport.

 Scopul?

Determinarea valorii rezistentei pentru racordul la centura de impamantare a conductorului de protectie PE, PEN.

Operatiuni:

• Inspectia vizuala a bornei PE (conductor impamantare) si a racordului cu surub/papuc la la carcasa utilajului, inscriptionarea, verificarea si ungerea imbinarilor cu contact imperfect, masurarea rezistentei de continuitate a impamantarii cu trusa speciala de curent.
• Emitere buletine PRAM cu valorile extrase din aparatul de masura , calculate pe baza instructiunilor tehnice din STAS-uri .
• Verificarea continuitatii conductorului de impamantare se efectueaza la nivelul tabloului electric de distributie (bara de impamantare, carcasa si usa tablou), la nivelul prizei electrice si la borna/carcasa ultimului aparat electric impamantat (ex. electromotor) .
• Valoarea maxim admisa este de: – 1 ohm pentru ILP subterana, instalatii de telecomunicatii, – 4 ohm pentru instalatii de impamantare normale (ILP), 10 ohm pentru instalatii de paratraznete (IPT), 1 ohm pentru instalatii comune ILP+IPT.

In consecinta legislatia prevede ca instalatiile electrice trebuie sa fie mentinute intr-o stare corespunzatoare de siguranta, iar pentru aceasta ele trebuie sa fie inspectate si testate periodic. In urma analizarii acestor masuratori se emit rapoarte de incercari pentru instalatia verificata.
Inapoi Sus

Testarea cablurilor de alimentare si a prelungitoarelor

Un cablu prelungitor este o sectiune dintr-un conductor electric destinat pentru a creste numarul de echipamente electrice folosite.
Prelungitoarele pot fi simple, limitate la un cablu scurt, terminat cu o mufa sau o priza, sau complexe, cu o lungime de mai multi zeci de metri, cu tambur, casete, priza si pot avea, de asemenea, un dispozitiv de curent rezidual, protectii la supratensiuni sau unitati de filtrare. Acest lucru este valabil si pentru cablurile detasabile din echipamentul electric.
Cablu de extensie PE este un dispozitiv portabil expus la deriorare, mai ales atunci cand sunt utilizate pe santiere sau in alte conditii severe. In afara de impactul mecanic, defectul poate fi cauzat de temperatura exterioara ridicata sau cauze interne de supraincalzire din cauza fluxului mare de curent.
Multe dispozitive sunt prevazute cu cabluri de alimentare detasabile, care ar trebui sa fie testate ca prelungitoare.
Starea cablului si prize trebuiesc verificate. Este extrem de important sa verificam contactele prizei din interiorul prelungitoarelor. Ca urmare a unui flux mare de curent contactele pot fi degradate, de aceea, se verifica suruburile in care se prind contactele electrice.
Testele electrice de siguranta include:

• Testarea rezistentei conductorului PE;
• Verificarea rezistentei de izolatie;
• Polarizarea conductoarelor;
• Continuitatea conductorilor L si N si teste de scurtcircuit.

Rezistenta minima a conductorului PE, conform VDE 0701-0702 , pentru prelungitoare de pana la 5 m va fi de 0,3 Ω. Pentru cabluri mai lungi, rezistenta limita poate fi majorata cu 0,1 Ω pentru fiecare 7,5m (peste 5 m).Rezistenta, cu toate acestea, nu trebuie sa depaseasca 1 Ω.
In cazul in care prelungitorul are in componenta un DDR, se vor verifica parametrii acestuia. Rezultatele testelor de izolatie si curentului de scurgere sunt aceleasi ca si in cazul testarii echipamentelor.
Inapoi Sus

Masurari P.A.T – portable appliances tester

In viata de zi cu zi, suntem inconjurati de dispositive electrice, iar testarea periodica a acestor dispositive este importanta pentru a mentine eficienta echipamentelor si pentru a asigura functionarea in siguranta a echipamentului. In timp ce este utilizat un echipament, este important sa se realizeze pericolele ce le implica functionarea incorecta a acestuia.

Tipul testelor:

• Teste de functionare fara sarcina;
• Testarea conductorului PE;
• Testarea rezistentei de izolatie;
• Testarea curentului de scurgere;
• Masurarea tensiunii, curentului si puterii;
• Testarea cablurilor de alimentare IEC si a prelungitoarelor.

Testarea aparaturii portabile (cunoscuta sub numele de “PAT”, “Inspectie PAT” sau “Testare PAT”) este un proces prin care aparatele electrice sunt verificate din punct de vedere a sigurantei in exploatare. Termenul corect pentru intregul proces este cel de inspecție și de testare a echipamentelor electrice.

De multe ori exista premisele de a gasi aparate in condiții periculoase. Riscurile pentru angajați, angajatori și intreprinderi este foarte mare si aici vorbim, nu numai de riscul de șoc electric, dar si de riscul de incendiu cauzat de defectele acestor aparate.

Testarea aparaturii portabile (PAT), este o metoda de testare a aparaturii electrice, pentru a se asigura ca acestea sunt sigure și au o intreținere corecta.

De foarte multe ori citim in ziare, dar si in prezentarile știrilor de la televiziuni, ca au existat pierderi de vieti omenesti, ca o casa sau un spatiu comercial, sediul unei firme a fost distrus și ca a fost cauza unui defect electric.

Testarea PAT este o parte importanta a oricarei politici privind siguranța si sanatatea. Deși in prezent, nu exista o lege directa care sa precizeze efectuarea de teste la aparatura portabila, exista totusi un cadru legal in temeiul reglementarilor prevazute in I7/2011 – Normativ pentru proiectarea, executia si exploatarea instalatiilor electrice aferente cladirilor, pentru a se asigura ca echipamentele electrice folosite sunt sigure.

Alte cerințe legale

Exista reglementari, atat in Legea nr. 319/2006 – Legea securitatii si sanatatii in munca, careobliga atat angajatorul  cat și angajatii si reprezentantii lor sa asigure securitatea tuturor persoanelor care folosesc locul de munca, astfel:

• Fiecare angajator trebuie sa faca evaluarea adecvata a riscurile pentru sanatatea și siguranța angajaților sai la care sunt expuși in timp ce la locul de munca
• Fiecare angajator trebuie sa se asigure ca echipamentele de lucru sunt astfel construite sau adaptate astfel incat sa corespunda scopului pentru care este prevazut
• Sa elimine riscurile generate de energia electrica prin utilizarea echipamentelor de lucru, utilajelor,  aparaturi, dar și sa fie menținute in așa fel incat sa previna pericolul de electrocutare.

Obligativitatea testarii PAT:

Testarea aparaturii portabile (Testarea PAT) nu este reglementata in legislatie ca o obligatie, ci mai degraba o cerința privind intreținerea in siguranța a aparaturii portabile, dar și o dovada de intreținere sistematica pentru toate echipamentele si aparatura portabila.

Echipamente de testare special concepute pentru inspecții PAT, sunt in masura sa realizeze teste si incercari care sa confirme ca aparatul supus testarii asigura siguranta in exploatare.

Legislația impune ca toate sistemele electrice (inclusiv aparate electrice) sa fie menținute (in masura care este posibil) pentru a preveni pericolele. Aceste testari si incercarii ale instalatiei electrice sunt obligatorii pentru toate cladirile unde exista angajati, fie ca sunt cladiri publice sau particulare.

Scopul verificarilor PAT:

Normelor de siguranța impun ca aparatele electrice sa  fie sigure in exploatare pentru a impiedica vatamarea lucratorilor.

Astfel, toate echipamente necesita testarea la intervale regulate pentru a asigura siguranța permanenta. Intervalul dintre incercari depinde foarte mult de tipul aparatului, dar mai ales de mediul in care este utilizat.

Legea cere angajatorilor sa se asigure ca echipamentele electrice sunt menținute in stare buna de functionare, pentru a preveni un eventual pericolul de natura electrica pentru utilizator.

Dovada Testarii PAT este obligatoriu sa fie vizibila pentru lucratori, in forma de informare “Testat PAT pentru siguranța electrica” și ” A nu se utiliza dupa …” Etichetele aplicate pe diferitele parți ale echipamentelor electrice utilizate.

Testarea și inspecția aparaturii portabile, a echipamentelor, dar si instrumentele simple de mana folosite in efectuarea unor operatii, trebuiesc inspectate vizual dar si din puct de vedere a rezistentei izolatiei. Aceaste testari și inspecții, se efecteaza in cadrul unui sistem de intreținere planificata privind sanatatea și securitatea la locul de munca.

Intervalul de inspectie si testare a aparaturii portabile

Intervalul de inspectie si testare a aparaturii portabile variaza intre trei luni pentru echipamentele utilizate in constructii, un an sau mai mult in functie de uzura la care sunt supuse in exploatare. Este foarte important sa avem un regim de intreținere pentru aparatele electrice.

Intr-un mediu cu risc scazut defectele cele mai periculoase pot fi gasite prin simpla verificare vizuala a aparatelor, urmarind semne evidente de deteriorare, cum ar fi cablurile roase. Descoperirea unor deteriorari reprezinta semnale de pericol potențial, pe care le puteti inlatura scotand din uz acel aparat.

De exemplu, in cazul in care cablul de alimentare este uzat sau ștecherul este spart, utilizatorii au nevoie sa fie sfatuiți sa nu foloseasca aparatul și sa raporteze acest defect. Aceasta informație poate fi afisata sa zicem prin utilizarea unui poster sau intr-o nota care sa fie vizibila tuturor angajatilor. Verificarile vizuale facute de utilizator pot descoperii peste 90% din defectele aparaturii portabile.

Chiar daca nu prezinta deteriorari, aparatele portabile trebuiesc testate la intervale periodice pentru a masura faptul ca avem un grad de protecție adecvat.

Testele PAT depind foarte mult de clasa de izolatie a aparatului si cuprind in general testarea continuitatii nulului de protectie, rezistenta de izolatie si teste de polaritate a cablurilor de alimentare.

Deși termenul folosit „ Testari de tip PAT”, care prin traducere inseamna testarea aparaturii portabile, aceste tipuri de verificari/testari periodice nu se rezuma numai la aparatura portabila.

Motivul pentru care sunt obligatorii testarile tip  PAT, este de a reduce riscul de pericol din cauza șocurilor electrice, dar și incendiile provocate de aparatele defecte. Exista astfel riscul de soc electric atat de la un echipament portabil, cat si de la unul static (fix).

Normativul I7/2011, ofera indrumari cu privire la perioadele la care trebuiesc facute aceste verificari.

Tipuri de echipamente ce trebuie testate:

Aparat Portabil

Prin aparat portabil se ințelege, un aparat cu o greutate mai mica de 18 kilograme și care este destinat sa fie mutat in funcțiune sau nu, dintr-un loc in altu. Exemplu de astfel de aparate care pot fi usor mutate dintr-un loc in altu: aspirator, prajitor de paine, mixer alimente, etc.

Echipamente mobile

Aceste echipamente au sub 18 kg sau mai puțin  și nu sunt fixe, pot fi prevazute cu roti, rotile sau alte mijloace pentru a facilita mișcarea de  catre operator dupa cum este necesar  pentru a efectua diferite operatii.

Aparate de mana

Acestea sunt echipamente portabile,  destinate a fi ținute in mana in timpul utilizarii normale, de exemplu, uscator de par, letcon de lipit.

Aparate/Echipamente staționare

Acest echipament are o masa mai mare de 18 kg și nu este prevazut cu un maner de transport, de exemplu, frigider, mașini de spalat.

Aparate/Echipamente fixe

Sunt acele echipamenet sau un aparate care sunt fixat pe un suport sau intr-o locatie specifica, multe dintre aceste aparate fiind alimentate in principal dintr-un cablu electric  fix, de exemplu  Instalatii de uscare de mana de baie, etc

Echipamente pentru tehnologia informațiilor

Echipamentle pentru tehnologia informației includ acele echipamente electrice, cum ar fi calculatoarele alimentate de la rețea, cat și echipamente de telecomunicații, precum și alte echipamente electronice, cum ar fi imprimante, fotocopiatoare, faxuri, dar și monitoare pentru a numi doar cateva.

Verificarea dispozitivelor este importanta pentru a mentine eficianta echipamentelor si pentru a asigura functionalitatea in sigurata a echipamntului. Intervalele de verificare a echipamntelor sunt:

Verificari curente – se efectueaza de fiecare data inainte de punerea in functiune a unui echipament electric.

Verificari periodice:

• la fiecare 6 luni pentru scule electrice operate ocazional;
• la fiecare 4 luni pentru scule electrice operate frecvent;
• la fiecare 2 luni pentru scule electrice operate continuu;
• dupa fiecare eveniment care ar putea afecta functionarea.

Standarde privind siguranta echipamentelor electrice:

• DIN VDE 0701-0702 (VDE 0701-0702): 2008-06: Inspectia dupa reparare, modificarea de echipamente electrice – instrumente de testare periodica a echipamentelor electrice;
• DIN VDE 0751:2001: Incercarile initiale si periodice ale sistemelor si echipamentelor electrice medicale ;
• SR EN 60745-1:2003: Unelte electrice cu motor portabile. Securitate. Partea 1:Prescriptii generale;
• SR EN 60950:2002: Echipamente pentru tehnologia informatiei. Securitate;
• EN 60990:2002: Metode de masurare a curentilor de atingere si a cond. de protective;
• EN 60353-1: Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic si scopuri similare. Prescriptii generale;
• EN 61029: Securitatea uneltelor electrice cu motor transportabile. Prescriptii generale;
• SR EN 60601-1-1-2003: Aparate electromedicale. Partea 1-1: Cerinte generale de securitate. Cerinte de securitate pentru sistemele electromedicale;
• EN 60974-4: 2009: Echipament de sudare cu arc. Partea 4: Inspectie si incercari in functiune;
• STAS 2612-87: Protectia impotriva electrocutarii. Limite admise;
• I7-2011 cap. 8 Normativ pentru proiectarea, executarea si exploatarea instalatiilor electrice aferente cladirilor – Verificarea si intretinerea instalatiilor electrice.

Inapoi Sus

Masurarea puterii, curentului si a tensiunii electrice

Aceasta este functia de masurare care permite verificarea unui echipament in stare de functionare in gol sau in sarcina. Se verifica daca dispozitivul consuma energie, in conformitate cu specificatiile producatorului, inclusiv masurarea simultana a tensiunii si curentului. In timpul masuratorilor, instrumentul indica valorile curente ale:

• Tensiunea dintre conductoarele de nul si faza ULN;
• Curentul in sarcina Ia;
• Puterea aparenta;
• Durata masuratorii

Inapoi Sus

Masurarea curentului de scurgere

Curentul de scurgere circula de la partile aflate sub tensiune, prin izolatie, catre pamant. Curentul de scurgere include:

• valoarea curentului prin izolatie;
• valoarea curentilor de scurgere capacitivi din echipament;
• care pot proveni de la sistemele de filtare sau de control.

Curentul de scurgere afecteaza siguranta functionarii si, uneori, provoaca interferente in cadrul retelei de alimentare.

Standarde germane, britanice dar si I7/2011 specifica limita curentului de scurgere si conditiile pentru teste. O atentie deosebita necesita testarea in caz de conditii severe, cu un grad sporit de praf in atmosfera de lucru sau umiditate ridicata.
Conform VDE 0701-0702, curentul maxim de scurgere nu trebuie sa depaseasca 1 mA pentru echipamente din clasa 1, si 0.5 mA pentru echipamentele din clasa 2. De asemenea, valorile limita nu se aplica echipamentelor de incalzire cu putere nominal peste 3.5 kW.

Masuratorile curentului de scurgere include urmatoarele:

• Curentul echivalent de scurgere – Instrumentul indica tensiunea masurata intre conductoarele L si N scurtcircuitate a echipamentului testat si PE(pentru dispozitivele din clasa 1), respectiv a sondei de test(pentru dispozitivele din clasa 2). Masurarea se face la tensiunea de 25-50 V, iar curentul echivalent se obtine prin redimensionarea curentului masurat proportional cu valoarea tensiunii nominale de alimentare a echipamentului. Circuitul de masurare este separat galvanic de retea si de conductorul PE.
• Curent de scurgere la conductorul de Impamantare (PE)  – in timpul acestor masuratori, datorita ampermetrului incorporat, se masoara curentul de scurgere PE a echipamentului testat. Curentul de scurgere din PE se masoara, cu exactitate, direct in aceasta linie, chiar daca valoarea lui este de 10 A sau 16 A. Totusi, daca fluxul de scurgere nu este prin cond. PE sau nu numai prin acesta, ci si prin alte parti ale echipamentelor legate la pamant, acesta nu va fi indicat in aceasta functie de masurare a curentului de scurgere prin conductoarele PE, in cazul unui echipament.
• Curentul de scurgere diferential – este masurat ca diferenta intre curentul prin conductorul L si conductorul N pentru echipamentele din toate clasele de protectie. Valoarea masurata include totalitatea scurgerilor de curent, nu numai prin intermediul conductorului PE, dar si prin alte parti legate la pamant. Rezultatul fiind suma acestor curenti de scurgere.
• Curentul de scurgere de atingere – rezultatele de masurare variaza in functie de circuitul de masurare utilizat, cu setarea valorilor corecte ale senzorului de simulare a curentului de atingere si de reactile umane, in conformitate cu EN 60990. Acest lucru se realizeaza, prin faptul ca rezistenta sondei interne este egala cu 2 kΩ.

Inapoi Sus

Masurarea impedantei in bucla – curent de scurtcircuit

Impedanta in bucla de scurtcircuit este, prin definitie, impedanta echivalenta care caracterizeaza bucla de defect prin punere la pamant si ea depinde de lungimea si sectiunea cablurilor.

O bucla de punere la pamant cuprinde conductorul de impamantare, conductorul activ si conductorul neutru.

Masurarea impedantei de scurtcircuit este necesara deoarece, cunoscand valoarea acesteia, putem calcula curentul de defect pentru a fi siguri ca toate dispozitivele de protectie sunt dimensionate corect. Valoarea impedantei de bucla trebuie sa fie scazuta pentru ca dispozitivul de protectie sa functioneze rapid in cazul unui scurtcircuit care poate provoca un incendiu sau un soc electric prin electrocutare.

Testarea instalatiei se realizeaza deconectand alimentarea la tabloul de distributie, la echipamentele fixe, la inceputul instalatiei si la prize.

In momentul in care avem o punere la pamant pe un circuit electric curentul din conductorul activ (de faza) circula prin conductorul de legare la pamant. Circuitul de acest tip se numeste bucla de defect prin punere la pamant ,iar aceasta bucla, la randul ei, este caracterizata de o valoare numita impedanta (Zs), care depinde de lungimea si sectiunea cablurilor.

Importanta testarii impedantei buclei de scurtcircuit:

Este necesar a se efectua acest tip de test deoarece deoarece prin acesta se pot evita pagube importante materiale si omenesti in cazul aparitei unui scurtcircuit, atunci cand un conductor activ poate atinge un alt conductor activ sau legat la pamant, exisand riscul de soc electric prin electrocutare sau de aparitie a unui incendiu provocat prin generarea suficienta de caldura.

Protectia (intrerupatorul automat) intrerupe circuitul defect in cele mai multe situatii, dar uneori curentul de scurtcircuit dintr-o instalatie electrica nu este suficient de mare pentru a declansa rapid dispozitivul de protectie, marindu-se in acest fel in mod periculos diferenta de timp pina la care s-ar putea intreupe alimentarea, ceea ce poate duce la un risc pentru sanatatea sau chiar viata oamenilor si la un eventual dezastru pentru propietatea sau imobile.

De aceea este important ca impedanta de pe circuitul de defect sa fie suficient de mica pentru a permite scurgerea la pamant a curentului de defect, permitandu-se ca  dispozitivul de protectie sa functioneze rapid si in conditii de siguranta.

De obicei protectia impotriva incendiilor se face prin completarea instalatiei de impamantare cu intrerupatoare automate pentru circuitele electrice interioare. In acest fel se da posibilitatea intreruperii rapide a alimentarii cu energie electrica in momentul aparitiei unei defectiuni si/sau cand tensiunea de atingere depaseste o limita acceptabila.

Asadar, este necesara atat masurarea impedantei buclei de scurtcircuit in sistemele TN (neutrul legat la pamant), cat si verificarea caracteristicilor dispozitivului de protectie asociat.

Pentru a se inlatura orice potential curent de defect este importanta cunoasterea impendantei buclei de scurtcircuit, ceea ce duce la calcularea curentului de defect (PFC) in orice punct al instalatiei, asigurandu-ne deci ca toate dispozitivele de protectie instalate sunt corect dimensionate in acest sens.

Toate circuitele trebuie testate pentru a ne asigura ca impedanta buclei de scurtcircuit nu depaseste valoarea specificata pentru dispozitivul de protectie in cauza. Pentru ca protectia sa funcționeaze suficient de repede, impedanta buclei trebuie sa fie scazuta.

Pentru a avea o protecție adecvata impotriva socurilor electrice este necesar ca pentru sistemul de cablare respectiv sa poate fi respectata formula de calcul: Ra x Ia <50, unde Ra reprezinta suma rezistentelor instalatiei de legare la pamant ( instalatie de impamantare si conductoare de protecție – PE) iar Ia reprezinta curentul maxim al dispozitivului de protecție. Asadar, Ra inmultit cu Ia nu ar trebui sa fie mai mare de 50 V, adica tensiunea maxima in caz de punere la pamant nu trebuie sa depaseasca 50 V.

Bucla de punere la pamant intr-un sistem TN cuprinde urmatoarele componente:

Conductorul de impamantare (PE).

Calea prin infasurarea transformatorului retelei de alimentare

Calea de intoarcere neutru, constituit din conductorul neutru (N) intre neutru principal terminal și punctul neutru al transformatorului

In momentul defectului, curentul curge prin bucla de punere la pamant cu valoare sa actuala, limitata de calea totala a impedantei, egala, la randul ei cu suma impedantelor elementelor individuale ale buclei formate.

Inainte oricarui test, alimentarea trebuie deconectata, nu insa si legatura cu pamantul – conductorul PE. Acest tip de test se face la originea instalației, la toate tablourile de distribuție, la toate echipamentele fixe, la toate prize si la 10% din circuitele de iluminat alegandu-se punctele cel mai indepartate de alimentare.Testarea trebuierepetata cel puțin o data pentru a se observa efectul variațiilor tranzitorii in tensiunea de alimentare asupra rezultatelor inregistrate.

Curentul de scurtcircuit.

Instalatiile electrice sunt prevazute cu protectii la scurtcircuite acolo unde exista discontinuitati in retea.

O retea simplificata cuprinde o sursa de c.a. de putere constanta, un intrerupator, o impedanta de scurtcircuit si o impedanta de sarcina

Daca se produce un scurtcircuit intre doua puncte, impedanta neglijabila dintre aceste doua puncte determina un curent de defect de valoare mare Isc

Pentru corectia si reglarea dispozitivelor de protectie calculam doua valori ale curentului de defect:

1. Curentul maxim de scurtcircuit, folosit pentru determinarea:

• capacitatea de rupere a intrerupatoarelor;
• capacitatea de conectare a intrerupatoarelor;
• stabilitatea electrodinamica a componentelor de retea si a echipamentelor de comutare.

2. Curentul minim de scurtcircuit, esential pentru selectarea caracteristicii timp-curent pentru intrerupatoare si sigurante.

Curentul maxim de scurtcircuit corespunde unui defect in imediata apropiere a bornelor din aval ale dispozitivelor de protective, iar curentul minim de scurtcircuit corespunde unui defect la capatul indepartat al liniei de protectie.

Potrivit standardului 60364-4-41 , in cazul sistemelor TN trebuie indeplinita urmatoarea conditie: (I7 art. 8.1.1.3.6.1. pct.a) :

• Z x I = U unde:   Z este impedanța buclei de scurtcircuit;

In conformitate cu standardul EN 61557-3, masuratorile de impedanța ale buclei de scurtcircuit trebuie sa fie efectuate cu o eroare de masurare sub 30%.

SR HD 60364-6:2008 –  Metoda B 2 – Masurarea impedantei buclei de defect
Inapoi Sus